Muzeul Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul
Muzeul Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul. Construită, conform unor atestări documentare, în timpul domniei lui Antonie Ruset, între anii 1677-1679, clădirea, care adăposteşte expoziția permanentă de literatură veche, a fost sediul celei de a doua tiparniţe din Iaşi, în perioada 1679-1686.
Comorile Țării Moldovei
Biserica Mănăstirii Trei Ierarhi, aflată în apropiere, a adăpostit prima tiparniţă din Ţara Moldovei, în perioada lui Vasile Lupu şi a Mitropolitului Varlaam. Într-o primă fază, documentele semnalează clădirea ca făcând parte dintre anexele Curţii domneşti, după mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi. Până în anul 1686, în această casă a funcţionat tiparniţa Mitropolitului Dosoftei. De sub teascurile acestei tiparniţe, adusă din Rusia cu sprijinul spătarului Nicolae Milescu, au fost scoase la lumină cărţi de o deosebită importanţă pentru dezvoltarea limbii şi literaturii române, precum: Dumnezeiasca Liturghie (1679), Psaltire de-nţăles a Sfântului Prooroc David (1680), Molitvenic de-nţăles (1681), Viaţa şi petrecerea sfinţilor (1682-1686) şi altele.
În această clădire a fost organizată, în 1970, o expoziţie reprezentativă pentru literatura română veche. Cu prilejul canonizării Mitropolitului Dosoftei (2005), numele muzeului a devenit „Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”. În cele două încăperi de la parter şi una de la etaj a fost organizată o expoziţie ilustrativă pentru dezvoltarea literaturii române din cele mai vechi timpuri şi până în anul 1830, inclusiv cea cu caracter istoric.
Casa cu arcade
Muzeul este cunoscut și sub denumirea de „Casa cu arcade”, aflată în centrul orașului, aproape de Curtea Domnească, între Palatul Culturii și Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. În anul 2004, frumoasa „Casă Dosoftei” a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, având ca an de zidire anul 1677.
„Casa cu arcade” numită așa datorită celor cinci arcade de pe fațada principală, a făcut parte inițial din zidul nordic de incinta al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, biserica zidită de Ștefan cel Mare, între anii 1491-1492. Zidul de incintă al bisericii amintite se mai păstrează parțial și astăzi, pe latura sud-estica a acesteia, precum și în peretele casei.
Anul zidirii acestei case este intens discutat, asupra acestuia planând mai multe variante. Potrivit arhitecturii specifice a acestei case, se crede ca datează din perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 și 1564-1568), după mutarea capitalei Moldovei în Iași, ea funcționând pe post de reședință mitropolitană.
În această casă ar fi locuit și Dosoftei Barilă, mitropolitul cărturar al Moldovei (1671-1674 și 1675-1686), între anii 1679-1686. De sub tiparnița sa au ieșit cărți românești deosebit de importante atât pentru istoria locurilor și a oamenilor vremii, cât și pentru evoluția limbii române.
Casa Dosoftei
Potrivit săpăturilor arheologice efectuate însă între anii 1966-1968, în interiorul casei și pe latura estică a acesteia, Casa Dosoftei nu este chiar atât de veche. Astfel, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul acestei case se afla un cimitir. Renumita casă a fost zidita cândva în jurul anului 1677, după abandonarea cimitirului și după refacerea zidului de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, de către Antonie Ruset (1675-1678). Deoarece în documentele vremii aceasta nu este amintită nicăieri, se presupune că cel care a ridicat-o a fost un simplu negustor, iar nu un personaj de seamă al vieții orașului. Chiar și așa, casa și-a păstrat numele de „Casa Dosoftei”.
„Casa Dosoftei” înfățișează o arhitectura deosebită, ea fiind zidită din piatră, în formă aproape cubică, cu o laterală sprijinită pe coloane de piatră. Pridvorul cu cinci arcade, sprijinite pe șase coloane, este încăpător, iar interiorul casei, de asemenea spațios, este împărțit în patru camere etajate, câte două pe fiecare nivel. Ferestrele pătrate ale casei sunt de mici dimensiuni. Se crede că in pridvor era etalata marfa de vânzare, în vreme ce camerele interioare erau folosite ca depozite.
În anul 1884, odată cu începerea lucrărilor de restaurare la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, părintele Gavriil Ursu amenajează în „Casa Dosoftei” un mic paraclis, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului închinat Sfântul Ștefan și icoana Sfântului Mina.
Între anii 1966-1969, „Casa Dosoftei” este restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice. Cu această ocazie, acoperișul casei este refăcut în conformitate cu cel original. În data de 7 august 1970, în această casă este amenajată secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași.
Obiecte valoroase unice
În anul 1975, din dragoste și recunoștință față de Sfântul Dosoftei al Moldovei, în curtea muzeului a fost așezată o statuie din bronz a acestuia, realizată de sculptorul Iftimie Bârleanu. Alături de casa cea veche, începând cu anul 2004, statuia figurează și ea pe lista monumentelor istorice din județul Iași.
În expoziția permanentă se păstrează astăzi mai multe obiecte valoroase unice, precum: un manuscris slavon (Patericul, 1350-1380); prima tipăritură din țara noastră (Liturghierul lui Macarie, 1508); un manuscris copiat de popa Bratu din Brașov (Apostolul, 1559-1560); o carte liturgică tipărită de Dimitrie Liubavici (Molitvelnicul); două cărți liturgice tipărite de Coresi (Triodul, 1578 și Psaltirea slavonă); prima tipăritură în limba română din Moldova (Cazania scrisă de Sfântul Mitropolit Varlaam Motoc, 1643); traducerea în versuri a Psaltirii, tipărită de Sfântul Mitropolit Dosoftei (Psaltirea în versuri, 1673); Sfânta Scriptură tipărită de Șerban Cantacuzino (Biblia de la București, 1688); cele mai vechi copii ale letopisețelor cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin. De asemenea, în muzeu se mai păstrează și o colecție de icoane din secolele XVI-XVIII, precum și o machetă de tiparniță din timpul mitropolitului Dosoftei.
Una dintre sălile de la etaj găzduiește, în prezent, expoziții temporare dar și ateliere de educație muzeală pentru elevi.
Vă invităm cu drag să vizitați Muzeul Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul.
