Ansamblul Densuș – Templu păgân și biserică creștină

Ansamblul Densuș – Templu păgân și  biserică creștină

---

Ansamblul Densuș coordonate GPS: 45.5824591, 22.8053574

Ansamblul Densuș este situat în Ţara Haţegului, o depresiune din partea de sud-vest a Transilvaniei, cuprinsă în judeţul Hunedoara. Un loc încărcat de vestigii pe care ni le-au lăsat moştenire, ca arc peste timp, strămoşii daco-romani.

Satele haţegane păstrează biserici, conace şi cetăţi medievale şi moderne.

De la înaintaşi, haţeganii au înţeles că materialul care biruie toate vicisitudinile vremii este piatra. Aşezările rurale sunt dominate, din culmile dealurilor, de turnurile bisericilor de piatră, tezaurul nepreţuit al Ţării Haţegului.

Într-o mică localitate de la poalele Retezatului, există un monument unic în România: Biserica Sfântul Nicolae. Lăcașul de cult a stârnit nenumărate controverse de-a lungul vremii, dar dincolo de acestea, biserica de piatră de la Densuș este unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult în care se ţin slujbe de peste şapte secole.

Despre Biserica Sfântul Nicolae din Densuș, Nicolae Iorga spunea că e “fără pereche în toată românimea”. George Călinescu o descria ca “o biserică bizară, făcută din marmuri și coloane, culese de la Sarmisegetusa”.

Despre vechimea bisericii au fost avansate mai multe ipoteze. Însă, materialele romane folosite la construcția ei ar putea demonstra faptul că acest lăcaș de cult a fost iniţial un templu păgân.

Istoricii au păreri împărţite. Unii spun că ar fi fost ridicată pe ruinele unui edicifiu pre-creştin din Dacia. Alţii cred că a fost ridicată pe fundaţia unui templu închinat zeului Marte. Mulţi spun că biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci. Nicolae Iorga o plasează în secolul al XVI-lea iar istoricul de artă Vătăşeanu crede că ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea.

Cert este un singur lucru: la ora actuală este cea mai veche biserică din România în care se mai ţin slujbe.

Arhitectura bisericii de piatră din Densuș

Arhitecţii sunt de acord că o primă parte a construcţiei a fost influenţată de perioada artei romanice târzii, iar ulterior, s-au adăugat elemente gotice.

Coloane şi statui, pietre cu inscripţii romane se regăsesc în zidurile sale, precum şi, spun istoricii, că aceste pietre au fost aduse din ruinele fostei capitale a Daciei romane, Colonia Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmisegetuza.

De asemenea, biserica din Densuş este faimoasă pentru faptul că aici se află stela funerară a generalului Longinus Maximus, prietenul împăratului Traian, prins prin vicleşug de regele dac Decebal şi care, potrivit legendei, s-ar fi sinucis pentru a-l determina pe Traian să pornească ofensiva împotriva regatului dac.

Întreaga înfăţişare a bisericii este ciudată. Pronaosul, în forma literei L, este străjuit de patru stâlpi puternici, îmbrăcaţi în pietre funerare. Masa altarului este construită dintr-o piatră funerară, de pe care inscripţia a fost ştearsă. Ce frapează în interior este faptul că toţi sfinţii pictaţi pe pereţi au ochii scoşi (şi gurile scobite). Şi aşa au fost lăsaţi, tocmai ca să amintească de Evul Mediu, când reformiştii care au folosit biserica au mutilat în acest fel picturile. Picturile originale, realizate cu mult albastru marin, datează din secolul al XV-lea aparţinând unui artist rămas în istorie după semnătura sa lăsată pe operă: Ştefan.

Însă, după spusele ghidului/comerciant de obiecte religioase de la faţa locului, povestea sună altfel: omul susţine că turcii, în năvălirile lor, ar fi distrus astfel picturile, din dorinţa de a distruge legătura spirituală dintre creştini şi biserica lor.

Biserica a scăpat de demolare în secolul al XIX-lea, când se dorea înlocuirea ei cu una mai mare şi modernă, pentru a răspunde nevoilor comunităţii locale în dezvoltare.

A fost intervenţia autorităţilor de la Budapesta cea care a salvat biserica, considerată încă de pe atunci un monument unic.

Adăpostul mai multor religii

Lăcaşul a fost folosit de românii care îmbrăţişaseră calvinismul, apoi a devenit biserică greco-catolică. Din anul 1948 a fost trecut de autorităţile comuniste în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române.

În anii 1980, biserica apărea pe timbrele poştale aflate în circulaţie în România.

În urmă cu câţiva ani s-a refăcut o mare parte din pictură.

Din anul 1991, ea a fost propusă pentru a face parte din patrimoniul UNESCO.

În ciuda multor păreri şi diverselor investigaţii care s-au făcut la Densuş de-a lungul anilor, spectaculoasa biserică-monument îşi ţine cu sfinţenie taina, lăsând misterul să dăinuiască şi dându-i locului o frumuseţe aparte. Cu bolovani de râu, cărămizi cu inscripţii romane şi pietre funerare, aspectul bisericii capătă un aer cu totul neobişnuit, dar care stârneşte admiraţie şi uimire pe feţele tuturor care îi păşesc pragul.

Toţi cei care au trecut pe aici s-au simţit încărcaţi de linişte şi de ceva ce nu se poate descrie în cuvinte.

 Accesul la Ansamblul Densuș  se face astfel:

– din Timișoara urmând traseul: Timișoara – Caransebeș – Oțelu Roșu – Sarmizegetusa – Densuș

– din București urmând traseul: București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Hațeg – Densuș

Ansamblul Densuș se află la 14 kilometri de Hațeg, în apropierea șoselei ce leagă orașul hunedorean de Caransebeș, DN68.

Adresa: Densuş nr. 23, județul Hunedoara

Telefon: 0254 775 053

Lăcaşul de cult cu istorie bogată îşi primeşte vizitatorii gratuit.

---