Cetatea Cisnădioarei – Loc de contemplare
La pas pe urmele trecutului …
În prima plimbare însorită de anul trecut, ajungeam la Cetatea Csinădioarei, aflată în Cisnădioara, la 2 km de Cisnădie, una dintre cele mai vechi localităţi sase din ţara noastră, ce datează încă din jurul anului 1200.
La o aruncătură de baţ de Sibiu, la mai putin de 10 km, descoperi locuri despre care puţini dintre noi au auzit măcar, dar despre care cu siguranţă ar trebui să ştim toti.
Soarele bland de duminică, straduţele înguste şi atmosfera liniştită din Cisnădie, fac parcă timpul să stea în loc, îți creează senzaţia că eşti într-un orăşel nemţesc, nicidecum în România. Am profitat de soare şi am facut o plimbare la pas prin Cisnădie, îndreptandu-ne apoi către Cisnădioara, o localitate micuţă, ce ascunde însă una dintre cele mai valoroase mărturii de arhitectură în stil romanic din ţara noastră.
Trepte de istorie
Biserica fortificată Sf. Mihail din Csinădioara, cunoscută şi sub numele de Cetatea Cisnădioarei, era motivul pentru care ne aflam în Cisnădioara. După o scurtă plimbare prin padure şi un urcuş nu foarte greu, de 10-15 min, ajungi la baza zidurilor cetăţii. Aflată în vârful unui deal, biserica e înconjurată de ziduri groase și înalte, de care treci printr-o intrare îngustă, dovadă clară a rolului important de apărare ce îl avea cetatea.
Construcţia începută acum aproximativ 800 de ani de către comunitatea sasă, s-a conservat însă într-un mod surprinzător, vreme de mai multe secole, în forma sub care o regăsim astăzi, ultimele modificări ale bisericii fiind făcute în urma invaziei tătare de la 1241. Picturile interioare nu s-au păstrat, însă construcţia în sine e neschimbată de la mijlocul secolului 13. Platoul în care este aşezată Cetatea Cisnădioarei oferă nu doar o pajişte cu o privelişte superbă, ci şi un mic loc de odihnă, ba chiar şi cateva bănci, aşezate la soare.
Una dintre legendele locale spune că în curte încă se mai găsesc bolovani aduşi în Cetate de flăcăi ce trebuiau astfel să-şi dovedească puterea, înainte de însurătoare.
Simplitatea fermecătoare
Interiorul cetăţii, la fel de frumos prin simplitatea sa, putea fi de asemenea vizitat. Am surprins chiar şi un moment fermecător, atunci când un turist străin a început să cânte la un instrument muzical pe cât de ciudat, pe atât de grozav, despre care am aflat mai târziu că se numeşte „hang”. Acustica e una grozavă, am rămas pur şi simplu vrăjit de frumuseţea momentului. Am petrecut încă aproape jumătate de oră la umbra bisericii, pe pajiştea verde.
Dincolo de importanţa istorică și arhitecturală, dar și de mândria ce o reprezintă pentru localnici, Cetatea Cisnădioarei e unul dintre puţinele locuri ce mi-au rămas în minte de parcă aş fi fost acolo ieri, unul dintre puţinele locuri în care aş reveni oricând.
Sursa foto: flickr.com