Nicolae Creţulescu – urmașul lui Constantin Brâncoveanu
Nicolae Creţulescu s-a născut la 1 martie 1812 la Bucureşti şi a decedat în 26 iunie 1900 în satul Leordeni, judeţul Argeş.
Descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, a studiat medicina la Paris între anii 1834 si 1839. Mărturiile despre viaţa studeţească la Paris, sunt consemnate, mai târziu într-o carte, despre situaţia primilor studenţi români din Paris. Întors în ţară s-a remarcat ca un ilustru pionier în domeniul medicinei Româneşti. Practică medicina la Spitalul Colţea din Bucureşti, unde deschide o „şcoală de mică chirurgie”.
La Revoluţia din 1848 a fost un susţinător moderat al ideilor noi ale guvernului revoluţionar.
În 1862, Nicolae Creţulescu, devine preşedinte al consiliului de miniştri (prim-ministru) şi ministru de interne în guvernul format după asasinarea lui Barbu Catargiu, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Din această postură începe pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstireşti şi susţine demersurile pentru naţionalizarea mănăstirilor închinate.
Nicolae Creţulescu a fost membru fondator al Academiei Române. În semn de apreciere pentru întreaga sa contribuţie la dezvoltarea ştiinţei româneşti, a fost ales preşedinte.